Conversații cu fiica mea

*** Despre memorie :

– Mami, eu când am început să văd realitatea?

– Dintotdeauna draga mea, de când te-ai născut!

– Nu-i adevărat! Cred că de la creșă! Că de atunci îmi aduc minte cum mâncam biscuiți peștișor si stăteam pe covor….

*** Despre modul cum se formează amintirile: 

Mi-o imprim aici în mintea mea pe foaie și când am nevoie să știu, caut între foile din capul meu, o scot și gata. Dar nu caut așa cu mâinile, tot cu mintea…

*** Despre copii si bătrânețe:

– Daca-ti dorești să faci copii, Doamne Doamne îți dă copii. Mami dar eu nu vreau să merg la caminul de bătrâni. 

– O sa vezi tu, mai e mult până atunci. Poate unul din cei 4 copii ai tai o sa te ia la el.

– Daaa, fetele!

*** Despre reîncarnare:

– Mami eu mi-am cunoscut si alți părinți? De ce nu mi-i aduc aminte?

– Nu știu iubita. Sunt informații pe care eu nu le pot accesa. Dar poate tu, daca iti pui întrebarea, ai amintiri, doar ca nu la nivel conștient.

De-ale Amyrei

*** Dupa un coșmar (lava și cutremure):

– Mami, dar am uitat să ne rugăm: Dumnezeu, te rog mult să faci să nu mai fie cutremure în lume, că tu iubești pe toata lumea si poți să faci să fie bine. Si Dumnezeu, când ai tu timp liber și nu ai muncă să vii și pe la casa mea, să iubești casa mea, că nu te-am văzut niciodată si vreau să te cunosc. Și să o iei si pe Sfânta Elena dacă poate.

A, și Dumnezeu, dacă ai nevoie de ajutor să știi ca și eu te pot ajuta dacă vrei. Da eu nu știu prea bine cum să te ajut, că sunt mică.

– Fiind bună, ascultătoare si făcând fapte bune îl poți ajuta.

– Da, să fiu bună și ascultătoare de părinți și să ajut căeu stiu Dumnezeu povestea cu bătrâna si știu că tu ești in inimile tuturor oamenilor și ești și in inima mea și a lui mami și la toți oamenii.

A, și te rog Dumnezeu să îmi dai vise frumoase, chiar să si râd, că mie imi place sa râd în somn.

Mami dar cum se face că eu am avut o zi atât de frumoasă si totuși am visat urât? Asta înseamnă ca daca am o zi urâtă o sa visez frumos

– Să ne gândim, există ceva în ziua asta care sa nu fi fost chiar frumos?

– Da, când stăteam singură la copac si prietena mea nu se juca cu mine. M-am simțit rău. 

– Era ziua ei și era normal să se joace cu toți copiii. Dacă veneai și tu lângă ele, nu te-ai mai fi simțit exclusă.

– Da, ar fi trebuit să te ascult. Mulțumesc mami.

Sunt Laura si va aștept aici pe mamide2.

credit foto : totuldespremame.ro

Posted by:lauragherghe

Lasati un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s