Moș Nicolae e o stare de spirit

“Buna. Ce faci?

– Buna. Uite, prin magazine, mă pregătesc de Moș Nicolae. Tu?

– La mine nu mai vine Moș Nicolae (pe un ton plângăcios și foarte dramatic).

– Păi ca să vină trebuie să muncești puțin, să te pregătești.

– Eeee… (cu mare resemnare), nu mai vine la mine!!!”

De unde nevoia asta de victimizare? Adică, de unde știu, dar întrebarea este: “De ce să perpetuezi această stare de victimizare? ” Ce beneficii îți (mai) aduce?

Este de înțeles că în copilărie, când acest comportament a fost deprins, a fost un mecanism de apărare. Așa ai știut tu la vremea aceea să atragi atenția asupra ta: să simți că exiști, că ești important, că ești văzut de îngrijitorul tău primar. Nu ești singurul, din păcate și te înțeleg perfect. Am fost aici de multe ori.

ATUNCI, în copilărie, da, poate ți-a adus un beneficiu și te-ajutat să poți merge mai departe cu traume mai mici, întrebarea este ce beneficii îți mai aduce acum? Ce ai de câștigat adoptând în continuare acest comportament al victimei?

Merită puțina compasiune pe care poate nici măcar nu o primești ? Merită să fii compătimit? Iubirea e bucurie, e blândețe, e lumină. Nu milă, nu compasiune! Iar să simți bucurie, iubire, căldură, lumină în prag de sărbătoare e la îndemâna ta.

Trebuie doar să ieși din starea asta, să te scuturi, să realizezi că ai puterea să faci acest lucru, e în tine.

Moș Nicolae e bucuria de a căuta acel cadou micuț, puțin costisitor, de a-ți curăța ghetuțele, de a pune cu drag cadoul acolo și apoi dimineața, de a alerga repede la intrare să vezi ce ți-a lăsat Moșul. Ce dacă, chiar tu ești Moșul?

Moș Nicolae e bucuria de a căuta ceva micuț, drăguț, semnificativ ori folositor pentru cei dragi. De a le urmari entuziasmul așteptării seara dinainte și bucuria din dimineața respectivă.

Moș Nicolae e emoția de a găsi prilejul să faci cumpărături fără să fii vazut, ori să dai de bănuit și apoi ocazia de a pune in ghetuțe fără să fii prins.