Pentru că e decembrie, vreme de introspecție și de bilanț, poate ar tebui să ne aplecăm un pic mai mult asupra noastră și asupra relațiilor. Decembrie, luna a emoțiilor, a cadourilor și a iubirii!!
Si astfel ajungem la mitul “Daca există iubire, atunci toate problemele vor fi surmontate. Iubirea învinge totul.” Filmele de la televizor (mai ales poveștile americane) și basmele din copilărie, totul în jur, pare să întărească acest mit: iubirea învinge totul. Daca există iubire atunci ura, răutatea, foametea, razboiul, boala…. totul este rezolvat.
Suntem programați inconștient să credem acest mit pentru că, nu -i așa, toate poveștile se termină cu eliberarea prințesei de sub stăpânirea dragonului sau din turnul ferecat și căsătoria ei cu prințul/ cavalerul eliberator.
Să fie oare așa? Relația este o plimbare sub clar de lună pe un drum presărat cu flori?
Ce se întâmplă dincolo de nuntă? Există ceva dincolo de momentul fericit al căsătoriei? O vedem pe prințesă ocupându-se de treburile regatului, spălând copiii, trezindu-se să pregătească pachețelul pentru școală, spălând, călcând, făcând mâncare, răspunzând la telefoane si platind rate și facturi? Il vedem pe prinț mergând la serviciu, ocupându-se să sporească/ găsească venituri pentru familie, ocupându-se de copii, ducându-i la școală, răspunzând la telefoane, organizând activități, făcând economii, străduindu-se zi de zi să facă viața un loc mai bun pentru el, pentru familie și pentru supuși?
Nu, deloc. Dincolo de evenimentul fericit al căsătoriei, nu mai știm nimic!! Ba, există chiar basme populare românești unde formula de încheiere este “și-au făcut o nuntă de 3 zile și 3 nopți (sau de 40 de zici și 40 de nopți) la care a venit toată suflarea pământească și care poate mai durează și acum.”
Dar paf! Realitatea nu e chiar asa. Viața nu este doar un drum lin presărat cu flori. Nu e o plimbare pe ape line, nici o petrecere nesfârșită alături de prieteni dragi. Și astfel, la primele probleme, zguduiri, unduiri, nori grei de furtună încep să se abată.
Modul în care individul a învățat în copilărie cum să facă față acestor situații dificile va fi repetat în propriile relații. Si, fiind o situație limită, de supraviețuire, mecanismele de fugă/ luptă se vor activa.
Dacă modul în care se rezolvau conflicte în familie, era de ceartă, asuprire, umilire sau fugă din fața problemelor, atunci ceva din aceste comportamente va fi adoptat inconștient.
Va fi mult mai la îndemână, familiar, să fugi din calea problemelor (găsind diverse scuze oficiale) și revenind atunci când conflictul va fi scăzut în intensitate. Problemele vor rămâne tot acolo și data viitoare când viața te va întâmpina cu ceva asemănător, aceeași atitudine va fi adoptată. Rezultatul? Relația va fi din ce în ce mai erodată.
Sau poate lupta de idei, cearta în care fiecare își strigă adevărul fără să fie atent de fapt la esență ci numai la a câștiga dezbaterea, e modul familiar de comportament în conflicte. Nu există interes pentru celălalt, pentru dreptate ci doar pentru câștigarea conflictului, pentru a demonstra că “are dreptate”. Rezultatul? Oboseala în relație, eroziune, involuție.
In alte familii, comportamentele familiare sunt pe dinamica agresor- victimă. Partenerii adoptă pe rând starea de agresor și victimă. Victima preia responsabilitatea pentru “a nu face să escaladeze conflictele”, dar are grijă ca toți ceilalți să știe ca ea este victima si că se sacrifică pentru “binele” familiei. Agresorul de la început, se transformă la rândul lui în victimă atunci când asupra lui se aruncă prea multă învinovățire și responsabilitate.
Relația nu e un drum ușor, dincolo de evenimentul fericit al căsătoriei sau de perioada de îndrăgostire este o călătorie adevărată, o aventură cu suișuri și coborâșuri, un drum cu toate provocările posibile dar într-un peisaj minunat dacă vom avea timp să îl privim. Si acest peisaj e viața însăși.
Vor exista triggeruri care ne vor face să adoptăm comportamentele familiare. Și, trebuie să ne așteptăm ca persoanele cele mai dragi să triggeruiască în noi cele mai profunde traume, cele pe care le-am ascuns atât de adânc încât nici noi nu le recunoaștem.
Dacă ne observăm comportamentele, gândurile, dacă nu ne mai lasăm conduși de sistemul limbic, dacă începem să înțelegem modul în care funcționăm, atunci călătoria “împreună” poate fi altfel.
Mitul “Daca există iubire, atunci n-ar trebui să fie niciun fel de probleme” e doar un mit si cu cât vei stărui mai mult în el, cu atât mai nefericit(ă) vei fi.
Laura Gherghe
Mami de 2 