Tati al meu e cel mai cel şi nu pot trăi fără el. Iar atunci când îi e rău, simt cum mă sufoc şi eu. Tati e mare şi puternic. Nu există ceva ce tati nu poate face! Tati este bun şi drept. Tati ştie multe lucruri. Orice îl întreb el ştie şi orice el…
Lire la SuiteCei mai buni prieteni
Credeam că trebuie să fim cei mai buni prieteni. Credeam într-o relație ideală, gen filme, în care eu și copiii mei să fim cei mai buni prieteni, să ne împărtășim secrete – ei să vină spre mine și să îmi povestească sufletul lor, eu să le fiu alături necondiționat, să ne îmbrățișăm si astfel cele…
Lire la SuiteSomnul meu cel dulce și…cum l-aș putea readuce
Știi senzația aia când te trezești dimineața într-un pat alb, imaculat, cu o saltea înaltă de 30cm și simți cum fiecare mușchiuleț din corpul tău spune relaxat… »Ce bine ma simt !! »?? Nici eu ! Doar în vacanță și nici atunci garantat ca deh, am cam uitat cum e să dormi bine. De vreo câțiva ani…
Lire la SuiteAlegeri incorecte
Merge la creșă de la 1 an și jumătate. Așa a fost să fie :(. Acum e la grădiniță, în grupa mică. E familiarizată așadar cu tot ceea ce înseamnă acest sistem și cu despărțirile. Pot spune chiar că a fost un copil echilibrat care nu a plâns când l-am lăsat, nu au fost decât…
Lire la SuiteZâmbesc copilăriei !
Zăpada ajungea lejer până la genunchi, iar pe alături pe unde oamenii o dăduseră la o parte să facă poteci era aproape cât ei, copiii. Totul era alb în jur doar fumuri gri se zăreau pe ici pe colo din hornurile caselor. Dar valea era o nebunie de culoare, râsete şi voie bună. Zece, cinşpe…
Lire la SuiteViaţa (cu copii) pe repede înainte !!
Trăim tot timpul într-o fugă continuă. Ne trezim cu greu, apoi intrăm intr-o goană continuă : spălat, îmbrăcat, împachetat, alergat la grădiniță/ școală, mailuri / şedințe….iar ședințe, iar mailuri, ședințe, probleme, telefoane, planninguri, crize, iar telefoane, iar ședințe, alergat înapoi la grădiniță, blocaje, întârziat, plâns, vinovăție, alergat, recuperat… Pauză….5 minute ! Apoi strâns lucruri aruncate, pus…
Lire la SuiteTantrumuri, crize de nervi și atitudine
Atunci când au câte un tantrum mă simt ingrozitor de neputincioasă. Îi simt cum se izolează : ca o insulă către care toate punțile de legătură se rup, sau poduri care se ridică. Și oricât aș încerca să învârt mecanismul, să fac podurile sa coboare nu reușesc. Iubire, compasiune, înțelegere, răbdare- nimic nu pare să…
Lire la Suite
