Dupa obisnuitele predici, monoloage fara ecou (momentan) ale noastre – seara la intrarea in casa dupa multa zbenguiala, Arthur la marginea patului tinand-o pe Amyra in brațe : “unde mergem noi Bobo? ” Bobo privirea obosita, inocenta, neintelegand dar manifestând o mare încredere, increderea in fratiorul ei care stie ce face. Aceasta imagine m-a trimis cumva…