Răcoare plăcută de dimineață, o cafea cu lapte bună și doi copii fericiți care se joacă prin curte cu trei căței (hai 2, că al treilea stă tolănit, bătrân și bolnav și fără chef de zbenguială) …cam de atât e nevoie să îți dai seama că totuși viața are părțile ei bune de care noi…
Lire plusOameni
Stii genul acela de oameni care trec ca un meteorit prin viata ta? Ii întâlnești ocazional, ai impresia ca ii poti contacta oricand si apoi dintr-odata realizezi ca nu mai ai de unde sa ii iei, nu stii cum sa dai de ei, nu stii nimic despre ei. Lipsa lor nu te marchează, după cum…
Lire plusBaraca
Baraca – asa ii spuneam anexei de lângă casă și era camera mea preferată în sărăcia și simplitatea ei. Baraca nu avea mai mult de 2 metri lățime și 3 lungime și scopul ei principal era vatra. De-asta fusese de fapt încropită. I se mai spunea și « pe vatră ». Zic bine încropită deoarece aveai impresia…
Lire plusDe Crăciun- bucurie
Ce e atât de greşit să îţi doreşti o atmosferă de poveste, să crezi în bucuria sărbătorilor, să pregăteşti venirea lui Moş Crăciun ? Să vrei să aduci un pic de magie pentru cei pe care îi iubeşti ? Ori să te dai peste cap încercând să faci de toate ? De când a devenit condamnabilă dorinţa de…
Lire plusViaţa (cu copii) pe repede înainte !!
Trăim tot timpul într-o fugă continuă. Ne trezim cu greu, apoi intrăm intr-o goană continuă : spălat, îmbrăcat, împachetat, alergat la grădiniță/ școală, mailuri / şedințe….iar ședințe, iar mailuri, ședințe, probleme, telefoane, planninguri, crize, iar telefoane, iar ședințe, alergat înapoi la grădiniță, blocaje, întârziat, plâns, vinovăție, alergat, recuperat… Pauză….5 minute ! Apoi strâns lucruri aruncate, pus…
Lire plusFără cercei – preconcepţii, stereotipii
« Vai ce drăguță ești Tu! » Fetița se învârte un pic vizibil încântată, dar neștiind încă ce să facă cu acest compliment. Nu e deloc îmbrăcată frumos : o pereche de pantaloni negri normali, peste o rochiță kimono sub care se zăresc un pic marginile tricolului. Nu are bluzița cu mânecă lungă pentru că nu a…
Lire plusLumina bunicilor
Mânuțele lui mici si finuțe, de copilaș de 4 -5 anișori se plimbau pe pielea neagră și zbârcită a mâinilor străbunicii, ridicând-o ușor. Nu auzea ce îl întreba străbunica, nici nu vedea încântarea de pe fața ei ca el e acolo, lângă ea. Deodată se ridică de pe scăunelul mic și veni să se lipească …
Lire plus
