Ajungi să te enervezi teribil că nu lasă telecomanda din mână sau telefonul. Si țipi, trântești, pedepsești, vrei să trimiți în cameră. Apoi îți pare rău că s-a ajuns aici. Îți ceri iertare, îți vine să plângi. Te simți foarte vinovată. Iar lucrurile au luat-o pe făgașul acela pe care nu mai vrei să mergi.…
Read MoreDintotdeauna am fost atrasă de candoarea și bunătatea copiilor, de puritatea și naivitatea lor, de franchețea lor fără ascunzișuri sau ocolișuri. Adeseori oamenii mari mă incomodau, mă jenau prin brutalitatea vorbelor si faptelor și astfel preferam compania copiilor. Era într-un fel deci natural să îmi doresc și să am copii. Nu, nu i-am făcut foarte…
Read More
Mami de 2 