Amy1.jpg

*** A luat o agendă de-a lui Arthur pe care o tot frunzăreşte de vrei 5-10 minute, așezată pe jos. Agenda e goală…nu are nimic scris, nici poze. …A tras scaunul și s-a urcat pe el. A coborât cu un pix …probabil că şi-a adus aminte că acolo scrisese în timpul micului dejun. A coborât cu pixul și a început să mâzgălească. Acum zice “mia…mia” probabil își inchipuie că a desenat o pisică (la fel ca noi mai devreme).

*** Îl cert pe Arthur cu vocea ridicată și degetul arătător ridicat amenințător asupra lui. Ea mă urmărește și începe să mă imite; țipă mai tare decât mine ca să mă acopere….mă stăpânesc cu greu dar mă opresc! Uneori am impresia că a venit pe lume ca să mă ajute să devin o variantă mai bună a mea și o mamă mai potrivită pentru Arthur.

*** Trecem în supermarchet pe la raionul de vinuri, întinde mâna, face “miam -miam” din guriță și spune “papa”…. mai apoi pe stradă, la fiecare mașină oprită dar în care e cineva spune “papa”. Deși nu poate încă vorbi, e cel mai fin observator!

***  Mi-e rău și vreau să stau întinsă un pic în pat ….. mă caută,  mă strigă,  mă găsește,  mă mângâie pe cap și ma apucă cu mânuța ei cea mica să mă tragă jos. Iar pleacă iar revine,…..neîncetat.

*** A agățat încălțătorul de pantofi, îl ia, s-a apleacat încet și-l pune la călcâi….de unde o fi învățat? Îl folosim atât de rar!

*** O rog sa ducă scutecul vechi la gunoi… jette à poubelle. Simplu, fără explicații.  Mă privește cu ochii ei rotunzi și mari și îl împinge mai mult spre mine să îl iau. Ajut că e “câh” și repet îndemnul de a-l duce la gunoi. Îl ia  și se îndreaptă spre gunoi. Se oprește după câțiva pași, mi-l arată și mă întreabă din nou.  O încurajez să îl ducă la gunoi. Pleacă,  se întoarce iar, întreabă,  o încurajez tot drumul fără să mă mișc din fotoliu. Aruncă scutecul la gunoi în sfârșit si vine grăbită la mine. E bine, stie unde e gunoiul si înțelege ce trebuie sa facă … intr-un final, ok pentru 1 an si 3 luni.

***Şi-a găsit păpuşa care mănâncă,  o mângâie,  deschide dulapul de bucătărie unde știe că sunt lingurițele și castronaşele ei; ia o linguriță și îi dă să mănânce. Cu mai multe lingurițe.  Apoi se apucă de scormonit în oale, le învârte și le pune în cap….

*** își aduce aminte de Arthur…..și îl strigă “Atu…Atu”. O întreb unde e Arthur. Se oprește din litania ei și îmi răspunde : “pa”, făcând și gestul cu mânuța ei grăsuță.

Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Vă aștept pe Facebook, mamide2 !

Posted by:lauragherghe

2 replies on “Atunci când avem timp să-i observăm

  1. Așa-i, nu? Asta era una din temerile mele înainte sa devin mamide2 …credeam ca nu voi msi fi impresionata de micile gesturi, de achizitiile de zi cu zi dar ma bucur sa descopăr ca uneori am parca mai mare disponibilitate! Copiii noștri trebuie observați pentru ca numai astfel ne vom da seana ce minuni mici sunt!

    Like

  2. credeam ca la al doilea nu voi mai fi asa de uimita de aceste mici (dar atat dde mari progrese). a invatat in luna asta asa de multe si ma intreb cand a facut- o si cum.
    un an si trei luni si la noi , curand patru :).
    e asa frumos sa mai citesc si la alta mamica bucuria descoperirii micilor gesturi ale puiului ei!

    Liked by 1 person

Lasati un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s