Am ajuns in Țara lui Moș Crăciun! Lappi – anunța indicatorul de pe marginea drumului la intrarea în Laponia. Era musai să marcăm deci momentul!! Laponia, tărâmul acela minunat și îndepărtat, despre care doar citisem în povești ori pe care îl admirasem în filme, mi se întindea în față luminos, curat și verde, așa cum niciodată…
Lire la SuiteCând tu plângi copile, lumea se destramă
Îmi vine să plâng și am așa un gol în stomac de nu mai pot…. Un copil de vreo 3-4 anișori se plânge de când am urcat în metrou în brațele mamei sale. Presimt că e o jelanie care sigur va denatura dacă mama nu rupe ritmul. Și nu o face. Nu îi vorbește decât puțin…
Lire la SuitePeripeții la malul mării
Planul pentru weekend-ul ce tocmai s-a încheiat suna așa : stat acasă, făcut curățenie serioasă, călcat, spălat, mâncare, ieșit în parc. Orice plecare era « out of scope » pentru că de prea multe weekend-uri fusesem plecată, prea mult obosisem încercând să recuperez totul seara după ce ajungeam acasă din parc!! Nu numai ca ăsta era planul…
Lire la SuiteFinlanda de zi cu zi – Minä rakastan sinua
Nu voi uita niciodată nuanța cea mai profundă de albastru a cerului, presărată de albul imaculat al unor nori pufoși combinată mai jos de un verde incredibil întrerupt din loc în loc de lacuri negru-verzui-roșiatice, adânci. Am început anul cu o misiune în țările nordice : Suedia și Islanda. Am găsit atunci un Stockholm greoi…
Lire la Suite„Cei cinci prieteni fermieri” -un nou serial de comedie pe Boomerang
Toată copilăria mi-am petrecut vacanțele la bunici la țară. Toate vacanțele!! Vara, principala ocupație a noastră, a copiilor, era să ne ducem cu caprele. La început era chiar ceartă mare în casă, care dintre noi două, eu ori sora mea să mergem, căci amândouă nu se cădea: aveam doar două capre!! Iar dacă rămâneam…
Lire la SuiteSelfie-ul – despre aici și acum, frumos ori nu
Când eram mică nu aveam aparat foto. Mergeam la magazinul foto sa ne facem câte o fotografie. Iar pentru asta tata făcea programare cu vreo săptămână înainte si mai așteptam încă o săptămână -două până erau gata. Fotografiile erau alb-negru (pentru color trebuia să plătim probabil mai mult…). De acasă primeam instructajul de rigoare :…
Lire la SuiteDoar Joaca ne salvează
Goana nebună în care trăim zi de zi ne epuizează fizic și ne golește spiritual. Suntem prinși într-o horă pe care o jucăm fără entuziasm. Din care nu reușim să prindem momentul oportun să ne sustragem dar nici nu mai avem forța sa îi schimbam ritmul. Singurul moment din zi când timpul se oprește în…
Lire la Suite
