O doamnă are întotdeauna …”farmec”

Mergeam în vizită rar la ei pentru că locuiau într-un alt oraş şi pentru că ai mei nu îndrăzneau să îi deranjeze decât dacă aveau vreo treabă. Dar veneau şi ei în vizită la noi iar dacă era vorba de mers la ţară, atunci numai la noi stăteau. De altfel de acolo se cunoşteau familiile noastre : se trăgeau din acelaşi sat. Ei ajunseseră însă mai departe – o familie cultă de ingineri. Tata avea un respect enorm pentru Domnul Inginer şi era fascinat de plăcuţa de la uşa de intrare în apartamentul lui, pe care scria cu litere aurite „ Inginer….”. Aşa zicea că i-ar fi plăcut să scrie şi pe uşa lui.

Îi plăcea şi scrisul domnului inginer, un scris aplecat şi egal, finuţ şi elegant, cu stiloul evident. Îi plăceau şi conversaţiile cu el pentru că avea ocazia să afle multe lucruri şi intra în contact cu o altă lume decât cea de zi cu zi. Dar mie îmi plăcea foarte mult ea : Doamna Inginer, mult mai micuţă de statură decât el, chiar mignionă, răspândea în jurul ei un farmec aparte. De fiecare dată era o apariţie elegantă şi rafinată. Purta mănuşi din dantelă (e adevărat ca ei faţă de părinţii mei cred că erau cu vreo 20 de ani mai în vârstă), pălărie şi geantă plic iar ţinutele erau impecabile!!

De fiecare dată când o vedeam mi se tăia răsuflarea, mi se părea că e una din acele actriţe din străinătate pe care le vedeam prin magazinul cinematografic. Cred că de atunci am început să îndrăgesc pălăriile şi mi-a rămas gustul pentru o altă epocă. Acasă Doamna Inginer nu era mai puţin rafinată : de fiecare dată în casă purta rochii. Liniile simple dar elegante îi scoteau în evidenţă talia minusculă şi sânii fermi. Nu ştiu ce vârstă avea exact dar pentru mine era perfectă.

Când ajungeam ne servea cu dulceaţă de trandafiri sau de nuci şi un pahar mare de apă. După mine, aş fi mâncat un borcan întreg, atât de bună era, dar Doamna Inginer ne punea doar o lingură şi ne dădea să mâncam cu nişte linguriţe mici de argint de parcă erau de la setul meu de jucărie…. Eram un pic dezamăgită. Uneori mă vedea şi zâmbea dar nu îmi oferea mai mult. Asta pentru că de fiecare dată avea pregătite şi alte minunăţii de prăjituri de care aveam să mă bucur la timpul potrivit.

Cu ocazia unei vizite am rămas la ei peste noapte. Ai mei veniseră de fapt pentru un consult medical pentru mama şi neavând cu cine să mă lase mă luaseră cu ei. Sora mea fiind deja la generală putea fi lăsată acasă cu rugămintea la o vecină de a o verifica din când în când. Pentru mine era o bucurie mai ales că aveam să stau mai mult în preajma ei. Mama a rămas la spital în acea noapte iar eu urma să împart camera cu Doamna. Aşa stabiliseră. Ei nu aveau copii. Când am intrat în dormitor, pe care în vizitele mele anterioare nu avusesem ocazia să-l văd, am rămas impresionată în special de măsuţa ei de toaletă. De fapt atunci vedeam pentru prima dată o masă de toaletă : cu o oglindă mare, frumoasă şi numeroase sertare, cu o grămadă de cutii, cutiuţe si sticluţe orânduite frumos. Şi eu care credeam că ce văzusem în baie e mult!!!!

Ce mi-a atras atenţia a fost faptul că regăseam frecvent două nume pe produsele de pe masa de toaletă : Farmec şi Gerovital. Cunoşteam marca aceasta evident de la mama cărea nu îi lipsea crema de mâini Doina. Ba chiar şi bunica îi zicea de fiecare dată să îi mai ia aducă şi ei o Doina sau o glicerină. Ştiam dizolvantul Farmec – care zicea mama – că era cel mai bun. Dar Doamna inginer avea o grămadă de alte produse.

Îi urmăream cu atenţie fiecare mişcare aşa că ea văzându-mă atât de curioasă m-a luat lângă ea şi mi-a arătat universul său. Atunci am aflat pentru prima dată că o piele trebuie să emane prospeţime, elasticitate, hidratare şi că acest lucru se obţine folosind creme speciale pentru faţă. Că acestea se aplică după o curăţare în prealabil a tenului. Mai văzusem eu şi la mama măşti de argilă, dar nu cred prea le folosea.

Până atunci nu avusesem parte de un ritual de înfrumuseţare. Aşa că în seara aceea a fost prima dată când m-am simţit exact ca o prinţesă : Doamna mi-a făcut masaj, mi-a pus mască pe faţă (da, tenul meu nu avea nevoie, dar ne jucam), mi-a dat apoi cu cremă. A avut grijă de mâinile mele mici : mi-a pus o soluţie specială pe unghii, mi-a dat cu o cremă dintr-un tub alungit, apoi mi-a făcut unghiile, toate produsele erau Farmec, asta mi-a ramas in minte. La final, mi-a dat parul cu un ulei special foarte parfumat, m-a pieptănat şi mi-a împletit două codiţe. La final eram o mică prinţesă superbă, finuţă, catifelată şi parfumată.

Am invăţat în seara aceea că pielea trebuie respectată, că fiecare parte a corpului e importantă şi că fiecare produs are rolul lui. Aşa am aflat că mâinile care sunt mult mai expuse şi uzate decât faţa trebuie să beneficieze de îngrijire specială, deci să folosesc creme dedicate, să nu uit de unghii, de gât, de păr. Am reţinut că frumuseţea şi încrederea unei femei vin din respectul pe care ea şi-l poartă. A fost prima mea lecţie de îngrijire şi frumuseţe.

Faptul că eu astăzi folosesc produsele Farmec nu e poate întâmplător, am rămas cu o nostalgie şi cu o mare incredere : până la urmă nu ai cum să fii o doamnă fără farmec ! Şi nu e ca şi când nu aş fi încercat şi produse de la firme mult mai celebre şi incomparabil mai scumpe! Dar Farmec nu este doar o marcă cunoscută, de tradiţie, Farmec este mai ales o marcă de încredere. În ultimii ani s-a reinventat foarte frumos şi si-a diversificat foarte mult produsele.  Crema antirid cu acid hialuronic şi apa micelara cu acid hialuronic sunt noi pe lista mea de cumpărături. 🙂

Personal, sunt foarte încântată de gama de şampoane care atunci când eram mică nu existau (sau nu le ştiam eu) şi de gelurile de duş. Preferatul meu este Şamponul cu germeni de grâu şi miere, care m-a ajutat foarte mult să am un păr sănătos, strălucitor şi puternic şi gelul de duş energizant. Am rămas fidelă mărcii Farmec însă şi pentru că mi se pare că oferă un raport foarte corect calitate-preţ. În plus, nu există produs din gama Farmec pe care să îl fi încercat şi de care să nu fi fost mulţumită. Cel mai tare mă bucur când am ocazia să îi fac reclamă pe la cunoscuţii mei din alte ţări care rămân uimiţi de calitatea produselor farmec şi preţurile foarte mici. Iar ceea ce îi cucereşte definitiv este când le explic numele şi le spun că nu se poate sa ai farmec fără farmec. 🙂

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017.