Intoarcerea din concediul de crestere copil

Astazi, 21 octombrie 2016 ar fi trebuit sa ma intorc la munca din concediul de crestere copil.

Cand au trecut 11 luni ? Nu-mi vine sa cred….parca ieri plecam din maternitate cu puiul mic in brate.

Noroc ca s-a dat noua lege si astfel am putut sa-mi schimb optiunea. Sincer, nu stiu cum as fi fost in stare azi sa ma intorc la munca. Pana acum nu am fost niciodata despartite, nu mai mult de maxim o ora jumatate, doua (cat poate am fost la cumparaturi sau la film doar cu Arthur). Nu stiu cum as fi rezistat eu fara ea 10 ore, nu stiu cum ar fi fost pentru ea fara mine atata vreme.

Dimineata, ma cauta si plange daca nu sunt langa ea, pe timpul zilei, daca nu suntem in acceasi camera (sau chiar la distanta foarte mica), la fel, ii simt nesiguranta si dorinta de a fi langa mine, suita pe mine, daca se poate. De acolo, din aceasta pozitie se poate juca sau comunica, sau invata cel mai bine. La somn…niciodata singura, la masa….Da, cred ca intoarcerea la munca in acest moment si la felul in care arata acum zilele ar fi fost foarte dureroasa pentru amandoua.

Si cand o privesc … atat de micuta inca, atat de nestiutoare…De-abia acum incepe sa mearga ca un robotel, de-abia acum incepe sa inteleaga si sa raspunda la ce i se spune. Clar, sunt lucruri extraordinare poate pe care le face pentru varsta ei (spune cum face pa, cum face dodo, cum da bisous, arunca mingea, cum face catelul, calul, …) dar mai are inca atat de multe de invatat si deocamdata nu s-a deschis spre exterior, nu e inca atrasa atat de ceea ce se intampla in afara.

Recunosc ca am avut noroc – si spun asta pentru ca pot compara. Cu Arthur am reusit sa prind prima lege care permitea concediul de crestere copil pana la 2 ani cu 85% din venituri. Cu el am stat 1 an si 8 luni si a fost foarte bine. E evident ca fiecare copil e diferit si are propriul caracter si ritm de dezvoltare. Dar stiu ca dupa varsta de 1 an el a inceput sa zica cuvinte iar dupa 1 an si jumatate a vorbit clar si corect, ne intelegeam. In plus, dupa varsta de 2 ani era mai interesat sa petreaca cat mai mult timp alaturi de prieteni, de copii, in parc, afara decat sa stea cu mine. Nadajduiesc ca la fel va fi si pentru Amyra si de unde acum suntem nedespartite si orice iesire din camera se lasa cu tipete si cautare disperata, peste cateva luni sa se transforme intr-o curiozitate mare pentru ceea ce este in afara noastra si a relatiei noastre.

Da, cred ca un concediu de crestere copil NU are cum sa fie fie mai mic de 1 an si jumatate – 2 ani, daca ne dorim copii si mame echilibrate. Se poate sau s-ar fi putut si altfel ? Cu siguranta ! Dar in ce stres ar fi trebuit sa stau daca azi ar fi trebuit sa ma intorc, cu cate luni inainte as fi inceput pregatirea ! Cu siguranta procesul diversificarii acum ar fi fost altul si cu siguranta nu ar mai fi fost completat de lapte matern la cerere ! Cat stres in gasirea unei crese sa gradinite care sa mi-o accepte atat de mica si unde sa stiu eu ca e bine, ca e in siguranta, cum ar fi mancat acolo si ce ? cum ar fi dormit si cat ? Cum ar fi aratat diminetile mele si ale ei, cat plans iar, cat chin… si apoi zilele… si serile… si noptile….

Asa ca azi 21 octombrie 2016, nu, nu ma intorc la munca ! Imi e dor de colege si de micile noastre momente de relaxare, stiu si simt ca lumea se schimba in jur, ca ochii care nu se vad se uita, ca nici eu nici ceilalti, daca nu mai suntem impreuna, nu mai reusim sa ne vedem sau sa ne auzim atat de des. Dar la momentul acesta, sa fiu impreuna cu fiica mea este TOT ceea ce trebuie si nu ar putea fi altfel, e minunat si o adevarata binecuvantare ca am din nou sansa aceasta !

Nu am inteles niciodata mamele care si-au dorit sa revina la munca foarte repede, cand e limpede ca, cu acesti primi ani ai copilului tau nu mai ai absolut niciodata sansa sa te intalnesti, cand copilul de 6, 9, 12 luni nu va fi cel de 1 an – 1 an si jumatate – 2 ani….Cum vei putea recupera vreodata toate traile, toate momentele de plinatate pe care ti le poate oferi simpla apropiere de el ? Gingasia, puritatea gesturilor lui ? E greu ? Da, si obositor si stresant si vrei sa pleci uneori cat mai repede, simti ca nu mai ai aer, dar la o jumatate de ora dupa ce ai iesit pe usa, esti gol si vrei sa fii din nou acasa langa bebelusul tau drag. Un exemplu chiar de ieri : momentul acela cand, obosit te trantesti direct pe covor si ai vrea sa zaci acolo, cand, cu pasi nesiguri, mici si lenti de robotel se apropie Ea, se opreste la capul tau, iti ridici privirea spre ea si atunci ea iti zambeste cu cel mai dulce zambet posibil si se apleaca spre tine sa te imbratiseze !

Ce bine ca mai putem sta cateva luni impreuna Amyra ! Ce binecuvantare pe mine sa te vad crescand ! Si « La multe lunite » pentru maine cand faci 11 luni ! Sa fie toate pline de zambete si culoare !

Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati !

text: Laura Gherghe

credit foto :cugetliber.ro