- Am pus în tine ce-i mai bun când mi-am dorit sa vii la mine….și-ai fost perfect, așa cum nici eu nu gândeam. Și blând și dulce și curat, frumos și demn și curajos. Sa știi ca nu sunt vorbe de prisos….nu de puține ori te-am admirat de cât de multe ai tot indurat (la căzături și vânătăi și alte ace….ma refer)
- Ce bebeluș frumos erai, din cărți de basme parcă desenat, cu ochișori pătrunzători și zâmbet dulce, diafan! Un copilaș atât se scump, și curios sa afli tot, sa vezi și sa-nelegi de ce, sa afli cum, sa meșteresti cu mâinile micute lucruri mari și chiar sa strici ca sa-ntelegi “de ce” sau “Cum funcționează” vreo mașinuța de a ta.
- Îmi placea mult blândețea ta- micuț fiind tu nu muscai ca alți copii, nici violent tu nu erai și când lovit tu mai erai, pe loc tintuit rămâneai, uitandu-te buimac : “dar ăsta de undea mai venit?”
- Si-acum? O Doamne, ce frumos te-ai transformat! Un băiat pe care mereu mă pot baza. Ajuți in tot (chiar dacă mai insist si eu) și vrei sa știi, sa înțelegi, sa afli, se pare ca “de ce” si “cum” nu-s doar pentru pitici.
- Și te-ai maturizat așa frumos …nu c-as fi vrut neapărat, așa curând….dar timpul trece ca un gând și-mi place sa te văd născând tot felul de idei sau descifrand eu știu ce mecanism, sau când m-ajuți și înțelegi cum sa te porti
- Și mă amuzi, când uneori, obișnuită eu cu tine ca un adult sa Îți vorbesc, tu sa-mi răspunzi cu o pastila !!! Ce mult le savurez…. și îmi e dor deja de timpul ce-l stiu atât de-apropiat când nu îmi vei mai servi “pastile” pentru ca….te-ai maturizat.
- Și e frumos și când cu tine mă cert….ca n-or fi toate roz, când trag de tine pentru-o treaba ce tu o consideri de prisos. Sau când repet aceleași lucruri de 10 ori; când tu-mi repeți o întrebare pentru ca….eu nu înțeleg, când facem pace și cu perne ne batem.
- Un om frumos ești și mi-ești drag. Sa crești așa în continuare! Eu te iubesc “jusqu’au soleil et de retour” cum îți spunem cand nu erai asa de …mare.
Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati !