Ingredientele unei vacanţe de vis

Cum arătau vacanţele noastre înainte ? Cum care „înainte”? Păi ….. înainte de copii. Pe atunci era cam aşa : „wow ce frumos e astăzi, nu mergem şi noi undeva?” Sau ne trezeam pur şi simplu pe drum spre „undeva” doar pentru că aşa ni se năzărea. Nu aveam cazare, masă ori bagaje, dormeam pe unde nimeream, ieftin să fi fost şi mâncam ce se găsea, comestibil dacă se putea. Iar de cum dădea căldura visam la mareeeee!! Şi alergam la propriu către ea : prelungeam weekendu-rile cât puteam, trăgeam de ele ca de elastic şi veneam cu ochii împăienjeniţi şi nisip în sandale luni la muncă.

Cam aşa era cu vacanţele pe vremea aia! Şi era frumos, nu zic ba, era frumoasă aventura şi neprevăzutul, secretul era fără doar şi poate tinereţea. Dar aceste escapade (căci nu prea le putem numi vacanţe în toată regula) aveau şi o grămadă de lipsuri (sau aveau numai lipsuri dacă e să fim sinceri acum:) ) de care râdem azi în hohote când ne revedem noi cei care le împărţeam. Pe vremea aia altfel nu se putea, deci mă bucur că erau şi aşa. Noi le numeam peiorativ „vacanţele de vis”  pentru că nu aveau nimic din ce ne imaginam noi că ar fi o vacanţă de vis. Doar buna noastră dispoziţie le făcea altcumva.

Aşa că priveam cu jind la cei care plecau cu bolizii la mare în vreme ce noi ne înghesuiam cu paporniţe şi navetişti prin personale către mare. Sau făceam autostopul către munte, rugându-ne în gând să se milostivească Domnul de la ocazie de noi şi să nu ne ia nici un ban. Nu ştiu cum se face dar de multe ori chiar aşa şi era. Evident, când eram mai în bani ni se întâmpla să luăm şi microbuzul. Odată luarăm în vacanţă şi pisica …. ce rău i se făcu pe microbuz, ne zgârie şi era chiar s-o pierdem… sau mai făceam vreun pustiu de bine vreunui copil şi-l luam în braţe iar drept răsplată acesta ne cadorisea cu un regurgitat de toată frumuseţea. Aşa eîn vacanţa cea de vis, râdeam noi copios apoi!

Restaurante, hmmm….cam băloşam la mirosurile ce veneau dinspre terase : fripturi, ciorbiţe, paste, peşte ori fructe de mare nici gustul nu li-l cunoşteam!! Dar ne prefăceam că ne e bine şi cu-o gogoşă sau pateu de la colţ de stradă, o pungă se seminţe şi-un porumb.

Cazare la hotel, nu prea se putea căci tot bugetul se cam zvârcolea, vreo pensiune mai modesta dacă se putea era tot ce ne permiteam la vremea aceea. Doar ne imaginam plăcerea pe care o puteam avea în camerele largi şi luminoase sau în halatele pufoase. Nu mai vorbesc de chestiuni de lux precum hotelurile cu piscină ori cocktail-uri servite pe şezlong, aquagym, spectacole şi alte nebunii. Cearceaful era sfânt …. plin de nisip iar băutura caldă şi puţină.

Cum era să priveşti marea din camera ta? Hotel la mare, lângă plajă nici măcar nu ne puteam imagina. Noi ne urneam de dimineaţă către plajă, vreo jumătate de oră până la marea cea frumoasă şi-nspumată apoi făceam. Ce valuri să auzi de pe balcon, mai degrabă vreun tren care trecea târziu în noapte sau dimineţa devreme când abia adormeam. Deh, ce să faci, aşa era în vacanţele de vis, la pensiunea din fundul staţiunii.

Copiii apăruţi între atunci şi-acum au ridicat însă un pic ştafeta spre ceea ce odată doar ne imaginam că ar putea să fie vacanţele de vis:

• În primul rând nu mai plecăm aşa pe negândite. Totul e calculat şi studiat…. cu-un an dacă se poate înainte (să prindem oferta la hotel avantajoasă)!
• Cazarea nu se face orişicum : hotelul trebuie să fie mare, renovat, camerele cu dotări- ne trebuie frigider şi aer condiţionat neapărat. Mai vrem şi lift pentru bagaje multe şi copiii pe care îi avem de cărat. Totul să fie curat şi confortabil!
• Amplasarea e iarăşi importantă : direct pe plajă dacă s-ar putea, hotel la mare deci; nu vrem să avem de cărat bagaje, shimburi, baloane, piscinuţe ori copii la prânz când ne întoarcem. În plus, romantică cum sunt din fire îmi place înainte să adorm să-mi plimb picioarele goale în nisipul rece şi să ascult vuietul mării. Copiii, cel mai mare s-alerge pe lângă noi entuziasmat iar cea mică s-adormă liniştit pe braţul tatălui (aerosolii de seară sunt minunaţi). Şi dimineaţa, să văd răsăritul de pe balcon, s-aud chiţăitul pescăruşilor şi să îmi sorb cafeaua cu ochii închişi. Ce minunat !!
• Dotări obligatorii la hotel care ne hotărăsc acum alegerea ar fi aşa : piscină cu şezlonguri şi cu bar; neapărat piscină de copii unde apa să fie tratată şi sterilizată. Un loc de joacă pentru prichindei unde să aibă tot ce îşi doresc, să fie aproape şi supravegheaţi când dragii de părinţi se odihnesc pe un şezlong lângă piscina mare. A şi să nu uit, e foarte important să facă şi ceva activităţi, să nu se plictisească mititeii, să fie cu distracţie la piscină, cu muzică şi dans şi colorat.

• Nu vreau să pomenesc celelalte facilităţi fără de care sincer nu se mai poate în ziua de azi : să fie internet cam peste tot : în cameră, la bar ori la piscină (nu zic că stau pe facebook neîncetat, doar am copii de supravegheat, dar sunt un om modern şi conectat); parcare sau servicii de spălat şi curăţat că doar venim cu pruncii din dotare şi chiar de ne mutăm noi cu casa la plecare tot nu le facem faţă iar neprevăzutul nu mai e la fel de căutat cum era cu ceva ani în urmă
• Restaurantul : aici chiar ne dorim produse bune, proaspete şi de calitate. Nu de alta dar o toxiinfecţie alimentară e coşmarul orcărui părinte plecat în vacanţă.
• Şi ar mai fi încă ceva : nu e musai dar dacă s-ar putea, e ideal : Să se poată face şi altceva pe-aproape : un aquaparc, un parc de aventură, un delfinariu, un muzeu, ceva.
• Un lucru mai doresc : să fie totul aici în România! În 2 ore să ajung la mare, să nu mă urc în avion şi să alerg prin terminale sau şi mai grav, ăsta-i coşmarul meu – să nu fiu nevoită să ajung prin spitale în altă ţară…..

Şi când gândeam că nu am nicio şansă….că n-am cum să găsesc aşa ceva în România, că-s prea pretenţioasă eu, că nu se poate,ă se poate dar cine ştie la ce preţuri…..ei bine, vine Superblog cu proba a-8-a şi-mi face cunoştinţă cu Hotel Aurora! Chiar când mai abitir căutam vacanţa cea de vis la malul mării. Acum m-am liniştit căci am aflat unde-mi petrec la vară concediul mult visat. Pe bune!!!

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017.