Știi senzația aia când te trezești dimineața într-un pat alb, imaculat, cu o saltea înaltă de 30cm și simți cum fiecare mușchiuleț din corpul tău spune relaxat…”Ce bine ma simt !!”??
Nici eu !
Doar în vacanță și nici atunci garantat ca deh, am cam uitat cum e să dormi bine.
De vreo câțiva ani buni, dorm pe apucate câte 2-3 ore legate, strâmb, ba sucită spre dreapta, ba spre stânga, ba cu o mână nu știu cum, așa că mă trezesc mereu cu dureri de oase și capul vraiște.
Nu mi-a spus nimeni că oamenii cu somnul sensibil (și nu numai) nu ar trebui, nu trebuie, nu e recomandat să aibă copii. 🙂 Pentru că aceste progenituri angelice, odată ajunse în viața ta îți devorează, ție, ființa sensibilă la orice zgomot, liniștea nopții.
La început nu poți dormi de obosită, apoi nu poți dormi de drag…..”Uită-te la el… Ce minune!!!” Când să te cuprindă oboseala, se trezește minunea. La început de colici, apoi de foame, apoi de sete, apoi de drag, apoi de pipi, apoi de joacă. Pe la 3 ani când nu se mai trezește de foame, nici de drag, te trezești tu, de învățat de mers la pipi si asta mai durează vreun an.
Așadar, după încă vreun an de confuzie între noapte și zi, când zici gata, de-acum pot sa dorm și eu liniștită, dacă mi-aș mai aduce aminte cum o fi, te trezești că vrea numai cu tine în pat.
Și de unde seara e numai lapte și miere, căci ce poate fi mai minunat decât să ții în brațe un suflet mic, noaptea ești sac de box, teren de joacă, martor al disputelor ori glumelor de la grădiniță….Dimineața tu ești călcată de tren, iar el e super vioi.
Sa zicem ca pe la 6 ani lucrurile se mai reglează. Dar ce te faci, că uiți cam ce-ai pățit până de curând și mai faci un al doilea copil!! O iei de la capăt !! Adio somn, adio viață!
Dacă după primul copil recăpătarea somnului a venit oarecum impusă de situație :”Esti băiat mare acum, frățiorul mare, exemplu, model, etc.” Dar și ajutată de vârstă -6.5 ani – ei bine la al doilea mi se pare imperativ să încep operațiunea mai devreme. Nu de alta, dar mi-e teamă că până când face 6 ani, o sa am cercănele până la bărbie și oamenii vor crede că sunt un pic nebună.
Am început așadar tatonarea terenului…mai întâi prin puterea exemplului evident : “frățiorul tău doarme singur la el în pat! Ce fain e!! Nu ai vrea și tu un pat mare ca al lui?”
Am încercat mai întâi să scap de pătuțul de bebe, care între noi fie vorba, e mai mult suport pentru diverse. Dar s-a opus vehement cu plânset, că e pătuțul ei… Apoi, am avut plăcuta surpriză să ceară sa doarmă singură acolo, de câteva ori ;). Dar se cam apropie de limită….pătuțul.
Acum, pentru că am văzut pe motorul de căutare pentru mobilă și decorațiuni, FAVI, niște modele super faine, de mai -mai îmi vine mie să îmi iau unul, îi tot povestesc despre pătuțuri cu prințese. Numai că oferta este foarte variată iar modelele toate foarte, foarte faine.
De la paturi supraetajate la paturi simple, de la prințese la personaje disney, de la paturi sub formă de mașini sau autobuze la vapoare. În culori, imagini și materiale de calitate, cu posibilitatea de personalizare in functie de furnizor și termene de livrare decente.
Singura problemă ce rămâne acum de rezolvat este cum să mă decid între atâtea modele, cum și ce să îi propun prințesei și cum să fac să nu deschid totuși cutia Pandorei …. în loc de unul, să iau două. Apoi de ce nu să asortez și cu covor minunat, ca să nu mai vorbesc de un organizator de aici!
Soluția este probabil o muncă de cercetare asiduuă înainte, apoi venit cu maxim 2 variante de produse în fața factorilor de decizie. E clar, însă că la varietatea de produse pe care Favi le pune la dispoziție, va dura un pic. E bine, însă să ai de unde alege, nu? Voi ce idei aveți pentru camerele copiilor ? Si mai ales pentru recuperarea somnului vostru? 🙂
Sunt Laura. Mulțumesc că ai poposit un pic pe aici. Te astept si pe mamide2.
Mami de 2 