Traditiile se construiesc – cum vine Mos Nicolae

Nu toti provenim din familii mari, de vita nobila sau bogate.

Nu toti avem un nivel de cultura ridicat.

Nu toti am citit multe carti.

Nu toti am cunoscut lumea cutreierand-o in lung si-n lat.

Ba as putea spune ca multi dintre noi nu au trecut granita orasului /satului unde au vazut lumina zilei. Sau nu au citit mai mult decat abecedarul. Sau singurul specatacol la care au asistat a fost hora satului si ala vazut de pe margine pentru ca poate nu erau bani de haine frumoase …

Dar cu totii am simtit macar o data bucuria apropierii sau caldura unei maini sau nerabdarea asteptarii…

Mos Nicolae nu era foarte bogat si nu faceam niciodata tam-tam de venirea lui. Era batran si bun dar si aprig. Venea la copiii sarmani in special, ca sa le aduca o bucurie. Iar pe cei obraznici ii cadorisea cu cate o nuielusa. Nu imi era teama de nuiaua lui pentru ca ma stiam copil cuminte dar nici nu ma asteptam la mare lucru din partea lui : nu imi parea rau, stiam ca si el e saracut si ca, din putinul lui, dadea si altora. Ghetutele le pregateam pentru ca asa era la noi traditia in casa (asa a ramas si acum la mama acasa, si din pacate, numai din cand in cand la mine) si anume in fiecare seara, sa se curatene incaltamintea. De obicei asta era sarcina unuia dintre copii (ghici cine era la noi castigatorul, de cele mai multe ori J). Dar in seara de Mos Nicolae, fiecare isi facea ghetutele lui ! Si nu doar le curatam ci le dadeam si cu crema si apoi le lustruiam cu o carpa moale si le asezam frumos la intrare.

De multe ori, pentru ca, Mos Nicolae, ca si anul acesta pica pe saptamana, si evident nu era vacanta…pana dimineata si uitam de el. Lucrurile se petreceau normal : ma trezeam, ma spalam, ma imbracam, mancam si apoi, in hol, gata de imbarcare pentru scoala. Si….cand nu puteam sa bag piciorul in ghetute…de-abia atunci imi aminteam : Ce bucurie mai traiam!! Chicoteam si tipam si saream in sus !! Surpriza ma fascina intotdeauna ! Iar Mos Nicolae, dragutul, imi lasa bine ascuns in ghetutele mele mici cate o ciocalatica, sau o portocala, sau bomboane de ciocolata, in fiecare ghetuta cate ceva ! O data chiar mi-a dat niste manusi cu un pufulet mic de blana deasupra ! Am fost foarte recunoscatoare …erau atat de frumoase !

Tata, de fiecare data cand il intrebam ce ii aducea lui Mosul (oricare dintre ei) ne spunea razand ca la el nu prea venea Mosul, ca era obraznic ! Ma simteam atunci foarte trista pentru el, imi venea sa plang si nu puteam sa inteleg cum sa nu vina Mosul! Dar tata, a incercat sa repare asta.. si sa construiasca o mica traditie in familia lui : pentru fiecare Mos in parte un ritual anume, de fiecare data la fel !

Si ritualul e cel care da copilului stabilitate, confort si caldura. Cadourile nu erau mari niciodata, dar ERAU ! Si erau facute cu multa, multa dragoste, grija si bucurie … si cu mult timp inainte (avem sa aflu, mult mai tarziu 🙂 ).

In seara asta, niste manute mici o sa se pregatesaca ghetutele cu mult sarg – ca si anul trecut – cu bucurie si asteptari. Si nu doar pentru el, ci si pentru cel mai mic membru al familiei, care inca nu poate si …cu putin noroc si pentru noi (ca anul trecut).

Sa construim traditii si sa umplem cufarul cu amintiri si rezervorul cu multa iubire ! Asta sta la indemana fiecaruia dintre noi.

Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati !

credit foto : bucurestifm.ro