Acum vreo câteva luni dacă mi-ar fi zis cineva că trebuie să vin la muncă fix de ziua copilului, m-aș fi simțit foarte rău, aș fi zis că Universul complotează împotriva mea, m-aș fi lamentat, aș fi zis cât de nedreaptă e viața sau aș fi extrapolat la cum n-am eu noroc… Acum îmi vine să râd un pic când îmi dau seama cum toată viața mea am avut acest fel de gândire, care nu mi-a adus nimic bun.

Nu zic că nu mai pic în butoiul cu melancolie, că nu mai scap în direcția asta periculoasă dar parcă am devenit un pic mai înțeleaptă.Nu zic acum că nu aș fi preferat să stau acasă cu puii mei, să petrecem toată ziua împreună, să ne bucurăm unii de ceilalți și de fiecare clipă (eu mai mult decît ei..) dar zic că nici nu trebuie să fac acum o tragedie din asta.

Da, 1 Iunie este din acest An zi națională liberă, ceea ce e extraordinar !! Am susținut și eu această inițiativă a Radioului Itsy- Bitsy și m-am bucurat foarte tare când politicienii noștri au consimțit. Oamenii trebuie să conștientizeze din ce în ce mai mult importanța timpului petrecut în familie. Societatea modernă, pusă pe fugă, care nu se mai regăsește în valorile de altădată trebuie să-și croiască altele care să se potrivească cu vremurile actuale. Astfel, dacă acum 30 de ani poate nu era nevoie de o astfel de zi pentru că timpul nu curgea atât de repede și de haotic, părinții lucrau maxim 8 ore pe zi și copiii apucau să îi vadă mai mult de o jumătate  de oră seara înainte de culcare, acum da, este nevoie să marcăm cumva ziua de 1 Iunie !

20160709_122324

 

Eu, vin după o perioadă în care atenția și timpul meu au fost centrate exclusiv aproape pe copii. Am observat în perioada asta nu doar o dată că nevoia de « timp împreună », de « activități împreună » la noi în familie nu prea există din partea copiilor. Uneori chiar este exact invers și copilul cel mare simte că e prea mult. Uneori sunt nevoită “să trag” de el pentru a face anumite lucruri împreună, să mergem împreună undeva. Nevoile lui sunt mult mai mult centrate spre exterior, spre prieteni, decît spre noi, spre casă.Inițal, această stare de lucruri mă îngrijora un pic, mă mâhnea și mă gândeam cum alți copii își doresc să stea cât mai mult timp împreună cu părinții lor, să facă diverse lucruri împreună iar al meu parcă trage înapoi, parcă ar face lucrurile obligat câteodată.

Până când am realizat că al meu copil e foarte normal și uneori procedează așa pentru că pur și simplu el nu are acest gol, nu are această nevoie uneori. Timpul pe care îl petrecem împreună este destul de mult, aproape în fiecare zi facem câte ceva ori ne jucăm ori ieșim afară, ori….ne ciondănim ! și da, se întâmplă când această nevoie nu e împlinită, să ceară timpul nostru împreună, să-și dorească să facem, să mergem, să ne jucăm sau să-mi reproșeze că nu facem, că nu îi acord timp ori atenție ori că acest timp nu e corect împărțit între el și Amyra….

20160728_134627.jpg

Dar ieri, de 1 Iunie nu s-a întâmplat deloc așa. Poate pentru că nici eu nu m-am simțit deloc vinovată, am fost împăcată cu ideea și am organizat lucrurile cu mult calm și iubire. Dimineața a început pe îndelete. M-am trezit devreme și nu am trăit presiunea pregătirii și a grabei de a ieși din casă, care însoțește de obicei diminețile oricărei familii cu copii și servicii, școală, grădiniță. Amyra s-a trezit în ritmul ei, și-a băut laptele și a început să se joace. I-am cântat « La mulți ani » și, ca de fiecare dată a fost foarte fericită, atât de fericită încât și-a adus aminte că trebuie să îl trezească și pe Arthur, că doar în cântec era vorba și despre el. Au primit cadourile, ne-am îmbrățișat, au fost bucuroși și preocupați să și le desfacă.

Apoi ne-am luat « la revedere » ca Stan și Bran ca să ne audă toți vecinii și am plecat spre muncă iar ei au rămas să-și afacă pe îndelete programul lor : să mănînce, să se pregătească pentru ieșit, să meargă în parc și să se distreze. Mami a lipsit câteva ore, dar nu a fost nicio tragedie. Joaca și distracția s-a reluat/continuat și cu ea până seara, la culcare, mai ales că a venit și bunica.

cropped-cropped-cropped-mamide2-color.png

Ceea ce vreau eu să spun e cam așa : 1 Iunie e super important, trebuie marcat cu jocuri, cadouri, cântat, ieșit împreună, joaca și distracție în familie !! Părinții trebuie să se îngrijească ca cei mici să îi simtă aproape. Dar de aceste lucruri ar trebui să ne îngrijim mai mereu nu doar în zilele de sărbătoare : de Crăciun, de Revelion, de aniversări ori de 1 Iunie ! Ar trebui să încercăm în fiecare zi să le fim aproape, să simtă că ei sunt cele mai importante ființe din viața noastră, pentru că așa este ! Din păcate nu întotdeauna putem, fie din cauza timpului, fie din cauza problemelor de adulți și a stresului, fie pentru că nu avem disponibilitatea psihică necesară…. Dar dacă ne propunem și conștientizăm, atunci cu siguranță vom reuși mai mult !

Haideți să facem să fie un pic 1 iunie în fiecare zi !

Dacă vă plac articolele mamide2, vă aștept cu un like și pe Facebookși dați de veste și altora. Noi, vă îmbrățișăm și vă mulțumim!

 

Publicités
Posted by:lauragherghe29

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s